gherghír (-ruri), s. n. – Cameră boltită, beci. Tc. karǵir „construcție de piatră” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 1092). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

VATÍR s. n. pânză foarte tare din in sau din cânepă, pentru întărituri la hainele bărbătești. (< germ. Wattier/leinen/) Vezi definitia »

MENHÍR, menhire, s. n. Monument megalitic (funerar sau de cult, întâlnit mai ales în provincia Bretagne și în sudul Angliei) de la sfârșitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită, așezat vertical, izolat sau în grup. – Din fr. menhir. Vezi definitia »

SAFÍR s.n. 1. Varietate transparentă de corindon de culoare albastră folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albastră. [Pl. -re, -ruri. / < fr. saphir, lat. sapphirus, gr. sappheiros < ebr. sappir – cel mai frumos lucru]. Vezi definitia »

TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir. Vezi definitia »