BAKONY Coloman (1887-1968, n. Arad), inginer maghiar din România. Contribuții în domeniul tehnologiei mecanice. A elaborat metode de turnare a metalelor și prelucrarea lor pe mașini-unelte. Studii privind determinarea fazelor dintr-un aliaj. Vezi definitia »

TÂRGMUREȘEÁN, -Ă, târgmureșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Târgu-Mureș. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Târgu-Mureș. – Târgu-Mureș (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

plodán, plodáni, s.m. (reg.) copil mai mărișor. Vezi definitia »

IORDANIÁN, -Ă, iordanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Iordaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iordaniei sau iordanienilor (1), privitor la Iordania sau la iordanieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. jordanien. Vezi definitia »

ban (báni), s. m. – Conte, titlu nobiliar și administrativ al vechii guvernări românești. A fost mai întîi nume dat conților care administrau zonele de sud ale regatului Ungariei. Domnii din Munt. și-au adăugat la jumătatea sec. XIV, titlul de ban de Severin (lat. banus), schimbat în 1511 prin cel de ban de Mehedinți, și puțin mai tîrziu de Oltenia, sau de Craiova. Din sec. XV, titlul a fost cedat de domnitor demnitarului celui mai de seamă din sfatul său și de la curtea sa. Pare a fi cuvînt mongol, probabil avar. Cf. mongol bajan „bogat, avut”, titlu avar relativ echivalent cu cel al nobililor din Castilia, și care este menționat de Constantin Porfirogenetul (sec. X) cu forma βοεάνος (Korsch, Arch. slaw. Phil., IX, 487; Berneker 42). Ungurii par a fi moștenit titlul și instituția, și prin intermediul lor termenul (mag. bán) a intrat în rom., ca și în sl. banŭ, sb., cr., sl., ceh., pol. ban. Der. banat, s. n. (ținut administrat de ban: cf. Banat, provincie din vestul României); bănățean, adj. (din Banat); bănățesc, adj. (din Banat); bănățește, adv. (ca în Banat); băneasă, s. f. (soție de ban); bănesc, adj. (propriu unui ban); bănie, s. f. (funcție sau rang de ban); bănișor, s. m. (prefect numit de ban în fiecare din cele cinci județe ale Olteniei; funcție desființată în 1761); bănișorie, s. f. (prefectură, funcție de bănișor). Vezi definitia »