TÍNDE, tind, vb. III. Intranz. 1. A-și îndrepta năzuințele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câștigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui. 2. (Despre obiecte) A avea tendința să..., a evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. – Din fr. tendre, lat. tendere (după întinde). Vezi definitia »

De origine ebraică; oh salva (salvează-ne)!; Osana (care este, hoshia-na), un semn de exclamare din adoration: – osana. Vezi definitia »

de ce nu ati pus pe site definitia de la boson? Vezi definitia »

de necombatut Vezi definitia »

CHANCELADE [șãsəlád], com. în Franța (Limousin); 3,3 mii loc. (1982). În apropiere a fost descoperit în 1888, într-un mormînt aparținînd culturii magdaleniene din Paleoliticul superior, scheletul unui adult ale cărui trăsături specifice i-au dat denumirea de Homo de Chancelade. Vezi definitia »