PĂCÁLĂ, s. m., păcale, s. f. 1. s. m. Om glumeț, poznaș, care se ține de farse. 2. S. f. (Reg.) Păcăleală. – Din păcăli (derivat regresiv). Vezi definitia »

preveghetúră, preveghetúri, s.f. (înv.) priveghere (a morților). Vezi definitia »

DAMIGEÁNĂ s.f. Vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, în care se ține sau se transportă vin, țuică etc. și care este învelit de obicei într-o împletitură de nuiele. [Pl. -ene. / < it. damigiana]. Vezi definitia »

pắstură (-ri), s. f. – Sediment, depunere de miere. – Var. (Banat) prestură. Origine îndoielnică. Dicționarele glosează foarte diferit acest cuvînt: „lăptișor alb cu care se hrănesc larvele de albină” (Damé); „excremente de albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „miere de calitate inferioară, care se culege din flori mai puțin adecvate” (Scriban). Aceste interpretări diferite au condus la explicații diferite: din lat. pastūra „aliment” (‹ pascĕre „a paște”) după P. Papahagi, Notițe, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW împotrivă REW 6282); sau din lat. *pestŭla, din pestis „pestă”, după Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 și Pascu, Beiträge, 11 (după Philippide, II, 727, în legătură cu alb. busturë). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra „măciniș”, luat inițial în sensul de „resturi, pleavă de la măciniș”. Vezi definitia »

SUPRACOPÉRTĂ s. f. învelitoare de carte pe deasupra copertei; anvelopă (2). (după it. sopracoperta) Vezi definitia »