GO s. n. Joc din Orientul Îndepărtat, disputat pe o tablă care cuprinde 361 de puncte de intersecție, în care fiecare jucător caută să ocupe o arie cât mai cuprinzătoare și, în același timp, să-și încercuiască adversarul cu scopul de a-l împiedica să se desfășoare, totodată încercând să-i captureze cât mai multe piese. (cuv. jap., care denumește un joc de origine chinezească, wei-ch'i în chin., format dintr-o tablă, goban, și din puluri albe și negre, go-ishi) [și TLF] Vezi definitia »

FANDÁNGO s. n. Vechi dans spaniol cu acompaniament de chitară și de castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Din fr., sp. fandango. Vezi definitia »

LÁRGO I. adv. (muz.) cu o mișcare înceată și amplă; lento. II. s. n. piesă, parte a unei compoziții scrise în acest tempo. (< it. largo) Vezi definitia »

IMÁGO s. f. 1. ultimul stadiu, adult, în metamorfoza insectelor. 2. (psihan.) reprezentare inconștientă, încărcată de valori afective, ce se referă la un personaj cu care subiectul a întreținut relații. (< fr. imago) Vezi definitia »

EGO² v. alter ego. [DEX '98] Vezi definitia »