ERITROPSÍNĂ, eritropsine, s. f. Proteină de culoare roșie, legată de vitamina A, prezentă în unele celule ale retinei și care, sub acțiunea luminii, își schimbă culoarea spre galben palid. – Din fr. érythropsine. Vezi definitia »

RÚSCĂ, ruște, s. f. (Reg.) Rusoaică. – Din ucr. dial. ruska. Vezi definitia »

UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le]. Vezi definitia »

IZOPÍCNĂ s.f. Linie de-a lungul căreia un sistem fizico-chimic are aceeași densitate. [Var. isopicnă s.f. / cf. germ. Isopykne]. Vezi definitia »

polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări. Vezi definitia »