ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega²; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Înv.) alegațiúne s. f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis. Vezi definitia »

ȘERPOÁIE, șerpoaie, s. f. (Rar) Șerpoaică. – Șarpe + suf. -oaie. Vezi definitia »

COXALGÍE s. f. 1. Tuberculoză a articulației șoldului. 2. Durere localizată în articulația șoldului. – Din fr. coxalgie. Vezi definitia »

IHTIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul peștilor. [Gen. -iei. / < fr. ichtyologie, cf. gr. ichthus – pește, logos – studiu]. Vezi definitia »

PROTOISTÓRIE s.f. Perioadă intermediară între preistorie și istorie, corespunzând epocii fierului, din care datează primele informații scrise. [Cf. fr. protohistoire]. Vezi definitia »