RAMIFICÁȚIE s.f. Ramificare; încrucișare. ♦ (Concr.) Parte ramificată; ramură; braț; prelungire. [Gen. -iei, var. ramificațiune s.f. / < fr. ramification, cf. it. ramificazione]. Vezi definitia »

PIROMETRÍE s. f. ansamblu de procedee pentru determinarea temperaturilor înalte ale corpurilor. ◊ ramură a fizicii care studiază măsurarea acestor temperaturi. (< fr. pyrométrie) Vezi definitia »

OFTALMOMALACÍE s. f. atrofie și ramolisment al globului ocular. (< fr. ophtalmomalacie) Vezi definitia »

răcodélie (-ii), s. f. – Lucru manual, obiect făcut de mînă. – Var. rocodele, rogodele, rogoade. Sl. rąkodĕlije (Tiktin). Sec. XVII, înv. Ultimele var. se folosesc și cu sensul de „fructe, poame”, probabil datorită confuziei cu roade. Cf. Bogrea, Vacor., IV, 844. – Cf. și rîncă, rucaviță. Vezi definitia »

PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.), aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. Vezi definitia »