ORTOSTÁTIC, -Ă, ortostatici, -ce, adj. (Med.) (Care se produce numai) în poziție verticală. – Din fr. orthostatique. Vezi definitia »

TABÁGIC, -Ă adj. cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi. ◊ (și s.) intoxicat cu nicotină. (< fr. tabagique) Vezi definitia »

SIMPATOLÍTIC, -Ă adj., s.n. Simpaticolitic. [< fr. sympatholytique]. Vezi definitia »

SINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre fapte, fenomene; op. diacronic) Care există sau se întâmplă în același timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în același timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluție; static, neistoric. 4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< fr. synchronique, cf. gr. syn – cu, chronos – timp]. Vezi definitia »

PLURISEMÁNTIC, -Ă adj. polisemantic. (< pluri- + semantic) Vezi definitia »