AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. Vezi definitia »

ADRENALÓN s. n. produs intermediar de oxidare a adrenalinei, cu acțiune vasoconstrictoare. (< fr. adrénalone) Vezi definitia »

scandión s.n. (înv.) act doveditor eliberat cu ocazia încărcării mărfurilor într-o navă. Vezi definitia »

ANTINEUTRÓN s.m. Antiparticulă a neutronului, având un moment magnetic opus acestuia. [Pron. -ne-u-. / < fr. antineutron]. Vezi definitia »

FANÓN s.n. (Biol.) 1. Lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii care atârnă sub gâtul bovinelor. [< fr. fanon]. Vezi definitia »