RHYTÓN s. n. vas conic din metal sau ceramică, cu vârful curbat în forma unui corn de animal, în antichitate pentru libații. (< germ. Rhyton, gr. rhyton) Vezi definitia »

babilón (-oáne), s. n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele orașului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, și modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuințat în mod excepțional creația adj. babelic; ex. său nu a fost imitat. Vezi definitia »

FRANCMASÓN s. m. membru al francmasoneriei; mason. (< fr. franc-mașon) Vezi definitia »

BON, religie prebudistă din Tibet, promovînd practici animiste și șamaniste. Supraviețuiește încă în rîndurile oamenilor simpli. Vezi definitia »

HIMÁTION s.n. (Ant.) Mantie grecească amplă care se purta prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. [Pron. -tion. / < fr., gr. himation]. Vezi definitia »