tórbă (-be), s. f. – 1. Traistă, desagă. – 2. Geantă de vînător. – 3. Toc, teacă pentru săgeți. – 4. Raniță sau cutia negustorului ambulant. – Var. tolbă, tulbă. Mr. torbă. Bg., sb., rut., rus., tc. torba, cf. ngr. τορβᾶς (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 425; Tiktin; Conev 77). Istoria cuvîntului nu este clară. Se pune de obicei în legătură var. tolbă cu sl. tulŭ „teacă”, explicație care nu pare suficientă. Și nici legătura dintre sl. și tc. – Der. tolbaș, s. m. (negustor ambulant). Vezi definitia »

TRABÉCULĂ s.f. (Anat.) Formație fibroasă musculară având rol de legătură sau de delimitare. [< fr. trabécule, cf. lat. trabecula – bârnă mică]. Vezi definitia »

troáscă s.f. (reg.) clopot la gâtul animalelor. Vezi definitia »

POLIOXIMETILÉNĂ, polioximetilene, s. f. (Chim.) Polimer al formaldehidei. [Pr.: -li-o-] – Din fr. polyoxyméthylène, germ. Polyoxymethylene. Vezi definitia »

VINICULTÚRĂ s.f. (Rar) Viticultură. [< fr. viniculture]. Vezi definitia »