MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi. – Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz. Vezi definitia »

AEROBÚZ s. n. avion subsonic de pasageri, de mare capacitate; airbus. (< fr. aérobus, după engl. airbus) Vezi definitia »

UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. ◊ Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso. Vezi definitia »

DIFÚZ, -Ă adj. Răspândit în mai multe părți, împrăștiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus]. Vezi definitia »

OBTÚZ, -Ă, obtuzi, -e, adj. 1. (În sintagma) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, mărginit. – Din fr. obtus. Vezi definitia »