VÉTO s. n. inv. 1. cuvânt folosit de tribunii plebei în Roma antică pentru a împiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit în interesele plebeilor. 2. drept excepțional pe care îl are o persoană, un stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri discutate în organizația din care face parte. (< lat., fr. veto) Vezi definitia »

PATO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „boală”, „suferință”, „afecțiune”. [< fr. patho, it. pato-, cf. gr. pathos]. Vezi definitia »

OSTINÁTO I. adj. (muz.) cu tenacitate, perseverent; repetat. II. s. n. motiv melodic sau ritmic repetat în mod stăruitor. ♦ basso ~ = lucrare polifonică în care basul repetă același desen muzical. (< it. /basso/ ostinato) Vezi definitia »

MASTO- elem. mast²(o)-. Vezi definitia »

NEMAT(O)-, -NÉMĂ elem. „filament, fir”. (< fr. némat/o/-, -nème, cf. gr. nema, -tos) Vezi definitia »