CHIOSTÉC², chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. Vezi definitia »

FENÉC s.m. Specie de câine sălbatic din Africa, de talie mică și cu urechile foarte mari, asemănător cu vulpea. [< fr. fennec]. Vezi definitia »

puiéc, puiéci, s.m. (reg.) 1. (la pl.) ou sau larvă de albină, pui de albină; cățel. 2. (la pl.) copileți la tulpina porumbului. 3. cățel de usturoi. 4. (la pl.) arpagic, orceag. Vezi definitia »

pripéc, s.n., adv. 1. (înv.) caniculă, arșiță; dogoare a soarelui. 2. (adv.; reg.; în forma: pripăg) urgent, grabnic. Vezi definitia »

GREC, GREACĂ I. adj., s. m. f. (locuitor) Din Grecia. II. adj. care aparține Greciei sau populației ei. o arta ~ = arta dezvoltatĂ? în Grecia continentalĂ? și insularĂ?, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilĂ?rii unor elemente din arta Orientului și a Egiptului. â?? (s. f.) limbĂ? indoâ??europeanĂ? vorbitĂ? în Grecia. -Din fr. Grec, grecque, lat. Graecus Vezi definitia »