CIRCUMVOLÚȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [Gen. -iei, var. circumvoluțiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr. circonvolution]. Vezi definitia »

-FONÍE² elem. fon²(o)-. Vezi definitia »

EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection. Vezi definitia »

ANDROPATÍE s. f. boală specifică bărbaților. (< fr. andropathie) Vezi definitia »

MĂREȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast¹. 2. (Înv. și reg.) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + suf. -ie. Vezi definitia »