AUTOTOMÍE s.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca șopârla etc.) pentru a scăpa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde și apoi de a reface unele părți ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – însuși, tome – tăiere]. Vezi definitia »

NEFRORAFÍE s. f. sutură a unui rinichi. (< fr. néphrorrhaphie) Vezi definitia »

AUTOACUZÁȚIE, autoacuzații, s. f. (Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation. Vezi definitia »

IMUNOCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene care dau imunitatea. [Gen. -iei. / < fr. immunochimie]. Vezi definitia »

SCLEROMALACÍE s. f. ramolisment al scleroticii. (< fr. scléromalacie) Vezi definitia »