Definita cuvantului fenomen
FENOMÉN1 s. n. 1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor. 2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. (< fr. phénomène, gr. phainomenon)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu fenomen
GÚLDEN, gúldeni, s. m. ~ 2. Principala unitate monetară din Olanda și Surinam. (< neerl. medie gulden florijn = florin de aur) [et. MW] Vezi definitia »
EBÉN s.m. (Liv.) Abanos. [< fr. ébène]. Vezi definitia »
CACOGÉN, -Ă adj. (biol.) 1. cu structură genetică nefavorabilă. 2. (despre o mutație) care atenuează deteriorarea unui caracter. (< fr. cacogène) Vezi definitia »
SLOVÉN, -Ă, sloveni, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Sloveniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Sloveniei sau populației ei, privitor la Slovenia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă meridională vorbită de sloveni. – Din scr. sloven. Vezi definitia »
NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon) Vezi definitia »