ZĂLTÁT, -Ă, zăltáți, -te, adj. Scrântit, smintit. (din it. esaltato sau deform. din exaltat) Vezi definitia »

CONSULÁT s.n. 1. Perioadă de guvernare a unui consul în vechea Romă. ♦ Guvernământ consular al Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. Demnitatea și funcția de consul; (concr.) reședința unui consul. [Cf. lat. consulatus, fr. consulat, germ. Konsulat]. Vezi definitia »

BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Din fr. bromate. Vezi definitia »

loghiotát (loghiotáți), s. m. – Înțelept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvînt înv., puțin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206). Vezi definitia »

ÎNFUNDÁT¹ s. n. Înfundare, astupare, astupat¹. – V. înfunda. Vezi definitia »