ATRIBUTÍV, -Ă adj. cu funcție de atribut. ♦ propoziție ~ă = (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziție relativă. (< fr. attributif) Vezi definitia »

CONDENSÍV, -Ă adj. care condensează, care rezumă. (< condensa + -iv) Vezi definitia »

HORTATÍV, -Ă, hortativi, -e, adj. (Gram.; despre forme verbale sau despre propoziții) Care exprimă un îndemn, de îndemn. – Din lat. hortativus. Vezi definitia »

FOTOOBIECTÍV s.n. Obiectiv fotografic. [Pron. -to-o-. / < germ. Photoobjektiv]. Vezi definitia »

NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr. nocif, lat. nocivus < nocere – a vătăma]. Vezi definitia »