BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție care oprește cursul unui râu spre a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc.; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută spre a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie)= trageri de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj= tragere calculată spre a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, care să devină astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe care au obținut același număr de puncte, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial.4. [Psih.; în sintagma] Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage. Vezi definitia »

APAREIÁJ s. n. Mod de așezare a elementelor unei zidării, în special la zidurile de fațadă. – Fr. appareillage. Vezi definitia »

CUBÁJ, cubaje, s.n. Cubare; volum, capacitate. (din fr. cubage) Vezi definitia »

DRIBLÁJ, driblaje, s. n. Faptul de a dribla. – Dribla + suf. -aj. Vezi definitia »

SULFITÁJ s.n. Sulfitare. [< fr. sulfitage]. Vezi definitia »