nenorocitór, nenorocitoáre, adj. (înv.) nenorocit. Vezi definitia »

capul răutăților expr. instigator al unor fapte reprobabile. Vezi definitia »

BIOCATALIZATÓR s.m. Substanță organică (enzimă, hormon, vitamină) indispensabilă în procesele biologice. [< germ. Biokatalysator, cf. gr. bios – viață, katalysis – dizolvare]. Vezi definitia »

CASCADÓR, -OÁRE s. m. f. 1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acțiune periculoasă. 2. acrobat care execută serii de căzături și sărituri. 3. (fam.) persoană cu o conduită ușuratică. (< fr. cascadeur) Vezi definitia »

FOSFOR²(O)- elem. fosf(o)-. Vezi definitia »