ACERATÉRIU s. m. mamifer fosil asemănător cu rinocerul. (< lat. aceratherium) Vezi definitia »

EPISCÉNIU, episcenii, s. n. Construcție asemănătoare unui etaj, situată deasupra scenei în teatrul antic. – Din fr. épiscénium. Vezi definitia »

calíciu (calícii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri. Vezi definitia »

RÁDIU s.n. Element radioactiv asemănător din punct de vedere chimic cu bariul, întrebuințat în fizică și medicină. [Pron. -diu, var. radium s.n. / < fr. radium]. Vezi definitia »

PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium. Vezi definitia »