găozar, găozari, s. m. 1. om lipsit de personalitate / influențabil / molâu. 2. homosexual. Vezi definitia »

primar, primari s. m. 1. (intl.) deținut aflat la prima condamnare. 2. (friz.) client care nu dă bacșiș. Vezi definitia »

coșár (-re), s. n. – 1. Hambar, pătul. – 2. Staul, grajd. – 3. Împletitură de nuiele, leasă. – 4. Colibă, bordei. – Var. coșer, coșare, coșară, coșerie. Mr. cușare, megl. cușară. Sl. (bg. košara, sb. kòšara), din aceeași rădăcină ca și coș, fiind vorba în general de împletitură făcute cu nuiele de răchită (Cihac, II, 75; DAR). Totuși, explicația este incertă, fiind vorba de un cuvînt care, în alte limbi sl., provine cu siguranță din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, cf. Wedkiewicz, Mitt. Wien., 274). Berneker 586 a încercat să explice cuvîntul sl. prin rom. casă, mr. cășare (cf. împotrivă Capidan, Raporturile, 207). – Der. coșerar, s. m. (muncitor care face împletituri de răchită; sărman care trăiește într-o colibă). Coștei, s. n. (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui coșar cu bg. kăšta „casă” (Graur, BL, IV, 75), fără legătură cu coștei „castel” (Tiktin). Același lucru se poate spune despre coștereață, s. f. (cocină; ogradă), contaminare a lui coșar cu bg. kăšta „casă”, sb. kučèrica „colibă”, rom. porcăreață, coteneață. Vezi definitia »

schijár, schijére, s.n. (reg.) cratiță de fontă cu piciorușe. Vezi definitia »

BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget 1. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire. Vezi definitia »