Definita cuvantului ferulă
FERÚLĂ s. f. 1. (ant.) baston, simbolul demnității sacerdotale. ◊ (mit.) tirs (1.) 2. cârjă episcopală medievală. (< lat. ferula)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ferulă
plátă s.f. (reg.) bucată de slănină. Vezi definitia »
ACUPRESÚRĂ s. f. (Med.) Metodă terapeutică care constă în presarea sau masarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită; presupunctură. – Din germ. Akupressor. Vezi definitia »
BALÍSTICĂ s. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu aruncat sub un anumit unghi față de orizont. ♦ Știință care studiază mișcarea proiectilului în interiorul țevii și pe curba balistică. – Fr. balistique (it. balistica). Vezi definitia »
COMÁNDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ◊ Expr. La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenționat. Plânge la comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. ◊ Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Din fr. commande. Vezi definitia »
TABLÉTĂ s.f. 1. Preparat farmaceutic în formă de disc mic; pastilă. 2. Pastă alimentară uscată, în formă de placă. 3. (Ant.) Placă cerată pentru scris. 4. Variantă a articolului publicistic, înrudită cu pamfletul, care se caracterizează printr-o maximă comprimare, incisivitate, forță caracterizatoare și expresivitate, cultivat în literatura noastră de T. Arghezi și Geo Bogza; bilet. [< fr. tablette]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z