ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. (Rar) Altoire. [Pr.: -to-ia-] – Altoi² + suf. -eală. Vezi definitia »

OHÁBĂ, ohabe, s. f. (Înv.) 1. Moșie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite și de prestații. 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu, în Țara Românească. – Din sl. ohaba. Vezi definitia »

LÁVĂ s. f. masă magmatică azvârlită din craterul unui vulcan. (< fr. lave, it. lava) Vezi definitia »

SALPINGÍTĂ s. f. inflamație a trompelor uterine. (< fr. salpingite) Vezi definitia »

REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte. Vezi definitia »