PARALEXÍE s. f. tulburare a vorbirii în citirea deformată a cuvintelor. (< fr. paralexie) Vezi definitia »

AMFICȚIONÍE s. f. uniune de triburi sau de orașe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinități, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune și a judecării diferendelor ivite între ele. (< fr. amphictyonie, gr. amphiltyones) Vezi definitia »

AFIRMÁȚIE s.f. Declarație prin care se spune sau se susține că ceva este adevărat; vorbire prin care se spune, se afirmă ceva. ♦ (la pl.) Cuvinte care exprimă o afirmare. [Gen. -iei, var. afirmațiune s.f. / cf. fr. affirmation, lat. affirmatio]. Vezi definitia »

XILOGRAFÍE s.f. 1. Arta de a grava în lemn; gravură în lemn. 2. (Poligr.) Procedeu de imprimare cu tipare săpate în lemn. ♦ Clișeu gravat în lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylographie]. Vezi definitia »

METEOROLOGÍE s. f. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei și cu fenomenele care au loc în aceasta. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorologie. Vezi definitia »