ANATOLIA, 1. Denumire în antic. a Asiei Mici, iar azi a părții asiatice a Turciei. 2. Podișul Anatoliei, pod. în mare parte vulcanic, situat în centrul Turciei asiatice, limitat de M-ții Pontici la N și Taurus și Antitaurus la S. Alt. medie: 1.200 m. Lacuri sărate (Tuz, Burdur). Vezi definitia »

KALOKAGATHÍA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia]. Vezi definitia »

(obligația) conjunctă ,numită și obligație divizibilă,este aceea care leagă mai mulți creditori sau mai mulți debitori,între care creanța sau,după caz, datoria este divizibilă. Vezi definitia »

junghiá (-ghiu, junghiát), vb. – 1. A înjunghia, a pune cuțitul la gît. – 2. A tăia gîtul. – 3. A sacrifica, a jertfi. – 4. A înțepa, a simți un junghi. – Var. înjunghia. Mr. giugl’are, megl. jungl’u. Lat. iugulāre, cu infix nazal (Lexiconul de la Buda; Diez, Gramm., I, 197; REW 4607; DAR; Pascu, I, 93). După Candrea-Dens., 918 s-ar datora unei încrucișări cu iungĕre, ipoteză mai puțin probabilă; Lambrior 373 pleca de la un popular *junglāre. Var. este în prezent mai folosită decît cuvîntul de bază, care pare înv. Der. junghiu, s. n. (înțepătură; înjunghietură; jungher), postverbal de la junghia; jungher, s. n. (pumnal) în loc de *junghiar, cu suf. -ar; junghetor, s. n. (înv., altar); junghetor, s. m. (persoană care sacrifică; parlagiu); înjunghetor, adj. (care înjunghie; care sacrifică); junghetură, s. f. (victimă, animal sacrificat; înjunghietură; sacrificare, omorîre; ceafă, baza craniului), cu suf. -tură, (după Pușcariu 922; Candrea-Dens., 919; REW 4607 și DAR, de la un lat. *iugulatūra). Vezi definitia »

CONFERENȚIÁ vb. intr. a ține o conferință. (< fr. conférencier) Vezi definitia »