izaflá (izăglá), vb. I (reg.) 1. a afla, a găsi, a descoperi, a da peste ceva. 2. a inventa, a născoci. Vezi definitia »

TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă. Vezi definitia »

ÎNNOBILÁ vb. I. tr. 1. a da cuiva un titlu de noblețe. 2. a îmbunătăți, a ameliora specia, rasa (unor animale, plante). ◊ a îmbunătăți calitățile unui material etc. II. tr., refl. a (se) face mai bun, mai fin. (după fr. ennoblir) Vezi definitia »

AQUILA v. Vulturul. Vezi definitia »

ÎNCĂLÁ, încălez, vb. I. Refl. (Reg.) A se împlini la trup, a se îngrășa. – Lat. *incallare (<callum „umflătură”). Vezi definitia »