FRUCTÓZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose. Vezi definitia »

LABIÁL-Ă adj. Care aparține buzelor sau se referă la buze. Vezi definitia »

SUFLÚRĂ s.f. Defect de turnare al unor piese de metal, constând dintr-un gol mic produs de gazele degajate în timpul solidificării pieselor. [< fr. soufflure]. Vezi definitia »

IPOTÉCĂ s.f. Drept real care grevează un imobil, un teren etc. al cărui proprietar l-a dat ca garanție creditorului său; faptul de a ipoteca. [Cf. fr. hypothèque, lat. hypoteca, gr. hypoteke]. Vezi definitia »

PALEOGENÉTICĂ s.f. Studiul genetic al fosilelor. [Cf. fr. paléogénétique]. Vezi definitia »