DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina. Vezi definitia »

SILUMÍN s.n. Aliaj de aluminiu și siliciu. [< fr. silumin]. Vezi definitia »

CONSANGVÍN, -Ă, consangvini, -ne, adj. Înrudit (din partea tatălui); (despre frați și surori) care au același tată; p. ext. rudă, rubedenie. [Var.: consanguin, -ă adj.] – Din fr. consanguin, lat. consanguineus. Vezi definitia »

SIT-IN s.n. (Anglicism) Adunare de demonstranți care, șezând pe pământ, ocupă locuri publice în scop de protest. [< engl. sit-in]. Vezi definitia »

SABÍN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins. Vezi definitia »