CORDÓM s. n. (med.) tumoare malignă, dar cu evoluție foarte lentă, formată la nivelul unui cordon medular. (< fr. chordome) Vezi definitia »

HIPERATÓM s. m. atom instabil, în care unul dintre nuclee este înlocuit, pentru un timp extrem de scurt, cu un hiperon. (< hiper- + atom) Vezi definitia »

ESOFAGOTÓM s.n. Instrument chirurgical folosit în esofagotomie. [< fr. oesophagotome]. Vezi definitia »

FLEBOTÓM I. s. m. țânțar din regiunile mediteraneene sau tropicale, care poate transmite omului diverse boli infecțioase. II. s. n. lanțetă folosită în flebotomie. (< fr. phlébotome) Vezi definitia »

om de neam obisnuitșarac Vezi definitia »