PERIPEȚÍE s.f. 1. Schimbare inopinată și accidentală a sorții în drama antică. ♦ Episod conținând evenimente imprevizibile dintr-o operă literară. 2. Întâmplare sau serie de întâmplări neprevăzute, emoționante, care intervin în viața cuiva. [Gen. -iei. / < fr. péripétie, it. peripezia, cf. gr. peripeteia]. Vezi definitia »

HALUCINÁȚIE, halucinații, s. f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio. Vezi definitia »

HIPERFÚNCȚIE s. f. (med.) activitate exagerată a unui organ, aparat sau țesut. (< fr. hyperfonction) Vezi definitia »

IDIOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază raportul ce există între organismele individuale și restul populației. (< fr. idiobiologie) Vezi definitia »

SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. Atitudine de lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. – Slugarnic + suf. -ie. Vezi definitia »