puietór, -oáre, adj., s.f. (înv.) 1. (adj.; despre animale) care umblă după împerechere, după pui; care se puiește. 2. (s.f.) cloșcă. Vezi definitia »

ANALIZATÓR s. m. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simț, din nervi și centrii corespunzători din scoarța cerebrală. (după fr. analyseur) Vezi definitia »

ciopór (ciopoáre), s. n. – 1. Turmă, cireadă. – 2. În cadrul unei stîne, grup de animale de același fel (de obicei fiecare turmă conține trei ciopoare: oi cu miei, oi sterpe și berbeci de prăsilă). – 3. Mulțime. Mag. csoport (Miklosich, Fremdw., 82; Cihac, II, 491; Drăganu, Dacor., IV, 754; Pușcariu, Lr., 105); cf. sb., cr., bg. čopor. Vezi definitia »

Referitor la culoare Vezi definitia »

ASEDIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care asediază. [Cf. it. assediatore]. Vezi definitia »