DOTÁ vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare]. Vezi definitia »

APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A aplica un apret, a trata cu apret; a scrobi. – Din fr. apprêter. Vezi definitia »

BRICHETÁ vb. I. tr. A face brichete (1) [în DEX '98, DN]. [< fr. briqueter]. Vezi definitia »

/bucata,de hartieçare foloseste la mentinerea unui anunt saușocotealașpre a aminti ceva important,pentru a nu uita anumite evenimenteșau pentru a copia,deci foaie de rezerva/ Vezi definitia »

DETESTÁ vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detést și (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari]. Vezi definitia »