Definita cuvantului bliț
BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bliț
sumúț, sumúțuri, s.n. (reg.) înfruntare cu vorba; sumuțare. Vezi definitia »
știț, știțuri, s.n. (reg.) 1. bucată de fier care se fixează pe partea exterioară a benghiușului de la car. 2. fiecare dintre cele două șine de fier care leagă cracii căruței de osie și de cruce. 3. fiecare dintre cele două cârlige fixate pe crucea căruței de care se agață orcicurile. Vezi definitia »
orbeț, -eață, orbeți -te adj. (intl., peior.) prost, ageamiu; fraier. Vezi definitia »
COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. – Colț + suf. -uleț. Vezi definitia »