Definita cuvantului bliț
BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bliț
sfetagoréț, sfetagoréți și sfetagoríți, s.m. (înv.) călugăr de la Sfântul Munte. Vezi definitia »
SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț. Vezi definitia »
șpiránț, șpiránți, s.m. (reg.) cățeluș. Vezi definitia »
popéț, popéți, s.m. (reg.) 1. numele a două specii mici; molan și zvărlugă. 2. nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fâșâitul coasei. Vezi definitia »
sfeșnicúț, sfeșnicúțe, s.n. (reg.) sfeșnic mic; sfeșnicel. Vezi definitia »