CÍNTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție. – Din fr. cintre. Vezi definitia »

LÚTRU s. n. Blană de vidră. – Din fr. loutre. Vezi definitia »

MOBILOMÉTRU s. n. viscozimetru pentru determinarea consistenței lacurilor, a vopselelor. (< fr. mobilomètre, engl. mobilometer) Vezi definitia »

CADENȚMÉTRU s. n. instrument de măsură a radioactivității. (< germ. Kadenzmeter) Vezi definitia »

CEDRU (‹ fr., lat.) s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, răspîndiți în Maroc (Cedrus atlantica), Cipru (Cedrus brevifolia), Asia Mică (Cedrus libani) și Asia Centrală (Cedrus deodara). Are ramuri orizontale, în planuri suprapuse. Atinge 40 m înălțime și trăiește c. 1.000 de ani. ♦ Lemnul acestui arbore, brun-gălbui, rezistent, uleios, cu miros puternic, este folosit în construcții navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură. Vezi definitia »