AMFITEÁTRU, amfiteatre, s. n. 1. (În arhitectura greco-romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) și tribune pentru public. ◊ Loc. adj. și adv. În amfiteatru = (în plan) înclinat, în trepte. 2. Sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile așezate în trepte sau pe un plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. – Din fr. amphithéâtre, lat. amphitheatrum. Vezi definitia »

COMPACTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea gradului de îndesare a solului. (< fr. compactomètre) Vezi definitia »

șorắpru s.n. (înv.) unealtă de fierărie. Vezi definitia »

VACUUMMÉTRU s. n. instalație pentru măsurarea presiunii foarte joase a gazului rezidual dintr-un recipient vidat; manometru de vid. (< germ. Vakuummeter) Vezi definitia »

ICONOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene între ce doi ochi. 2. vizor cu care se reglează un aparat fotografic pentru a obține dimensiunile date ale unui obiect. (< fr. iconomètre) Vezi definitia »