Definita cuvantului bloc
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianță, înțelegere (între state, partide grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bloc
a scuipa foc expr. (d. oameni) a fi furios / mânios. Vezi definitia »
MÁLȘTOC s. n. Baghetă de care pictorii își sprijină mâna în care țin pensula pentru a nu atinge suprafața de pictat, a trasa contururi precise sau linii drepte. (cf. germ. Malstock < malen = a picta + Stock = baghetă, baston, băț; engl. mahlstick, maulstick < trad. parț. a neerl. maalstok < malen = a picta (< neerl. medie < mal = marcă, pată, semn) + stok = băț, baghetă, vergea) [și Das grosse Wörterbuch der deutschen Sprache, MW] Vezi definitia »
TOC2, tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teacă de sabie. 2. Unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. ◊ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. – Din magh., scr. tok. Vezi definitia »
STOC, stocuri, s. n. Cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.) existente, la un moment dat, ca rezervă în depozitul unui magazin, al unei întreprinderi, într-o piață în vederea asigurării continuității producției sau a desfacerii. – Din fr., engl. stock. Vezi definitia »
chioc s.n. sg. (reg., înv.) gust; lipici. Vezi definitia »