Definita cuvantului final
FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. ◊ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu final
CARNÁL, -Ă adj. referitor la carne; (p. ext.) trupesc, senzual. (< it. carnale, lat. carnalis) Vezi definitia »
AZONÁL, -Ă adj. care nu formează zone; relativ independent de un mediu bioclimatic. (< fr. azonal) Vezi definitia »
OBIECTUÁL, -Ă adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care există independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale]. Vezi definitia »
UMERÁL, -Ă, umerali, -e, adj. Care ține de umăr, privitor la umăr. – Din fr. huméral. Vezi definitia »
a fi dus la deal expr. (intl.) 1. a fi arestat. 2. a fi anchetat. 3. a fi închis. Vezi definitia »