Definita cuvantului final
FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. ◊ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu final
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. atragale, lat. astragalus. Vezi definitia »
CORNWÁL CÓRN-UĂL/ s. m. rasă de porci de talie mare, negri, din Anglia. (< engl. cornwal) Vezi definitia »
GREMIÁL s. n. bucată de stofă care se pune pe genunchii unui prelat catolic când stă pe scaun în timpul slujbei. (< fr. grémial) Vezi definitia »
a avea ochelari de cal expr. a refuza perceperea realității în întreaga ei complexitate: a fi retrograd. Vezi definitia »
STAL s. n. scaun, loc separat și numerotat într-o sală de teatru (la parter); (p. ext.) parte a sălii unde sunt plasate aceste scaune. (< fr. stalle) Vezi definitia »