TONALITÁTE s. f. 1. (muz.) complex de relații de natură armonică stabilit între sunetele modurilor major și minor cu sunetul principal (tonica.). ◊ gamă care stă la baza unei compoziții muzicale. 2. intonație, modulație a vorbirii. 3. nuanță a culorilor; ambianță cromatică a unei picturi. 4. trăsătură dominantă, notă specifică a unei scrieri, a gândirii, a unei stări sufletești etc. (< fr. tonalité) Vezi definitia »

TEORETICÉȘTE adv. (Rar) Din punct de vedere teoretic. [Pr.: te-o-] – Teoretic + suf. -ește. Vezi definitia »

activitate de piar Vezi definitia »

ABÁTE, - i s.m. Titlu dat superiorului unei aba ii. 2. Titlu onorific acordat unor preo i catolici; persoană care poartă acest titlu. -Din it. abate Vezi definitia »

ACIDITÁTE s. f. calitatea de a fi acid. ♦ ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însușirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab. (< fr. acidité, lat. aciditas) Vezi definitia »