Definita cuvantului finit
FINÍT, -Ă I. adj. 1. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. ♦ (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu finit
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. 1. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși. Vezi definitia »
lipsit de inteligenta, stricat, defect Vezi definitia »
pârțăvít, -ă, adj. (reg.) urât la față; slut. Vezi definitia »
DĂRĂCÍT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci. Vezi definitia »
sfădít, sfădítă, adj. (pop.) 1. certat (cu cineva). 2. mustrat, dojenit (de cineva). Vezi definitia »