MONOIDEÍSM s. n. Predominare a unei singure idei în gândire. [Pr.: -no-i-] – Din fr. monoïdéisme. Vezi definitia »

REVIZIONÍSM s. n. Atitudine sau acțiune care urmărește revizuirea și modificarea unei legi, a unui tratat etc. [Pr.: -zi-o-] – Din (1) fr. révisionnisme, (2) rus. revizionizm. Vezi definitia »

NATURALÍSM s. n. 1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești. 2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură. 4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme) Vezi definitia »

LIBERALÍSM s. n. 1. doctrină politică și economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot și să admită libertăți democratice. 2. atitudine tolerantă; împăciuitorism. (< fr. libéralisme) Vezi definitia »

FAUVÍSM s.n. Curent formalist în pictura franceză de la începutul sec. XX, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. [Pron. fo-vism, scris și fovism. / < fr. fauvisme]. Vezi definitia »