Definita cuvantului finitudine
FINITÚDINE s. f. 1. (fil.) caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane. 2. însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații. (< fr. finitude)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu finitudine
SANCȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Faptul de a sancționa; sancționare; confirmare, întărire a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a efectuat. ♦ Aprobare, întărire, confirmare. 2. Pedeapsă, osândă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri cu caracter de pedeapsă luate contra părții care nu respectă obligațiile asumate printr-o convenție. [Cf. fr. sanction, lat. sanctio]. Vezi definitia »
PREDISPÚNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer]. Vezi definitia »
CATECOLAMINE (‹ fr.) s. f. pl. Grup de amine biogene, din care face parte adrenalina și noradrenalina. Se găsesc în mod normal în sînge, unde pot fi dozate. Vezi definitia »
REDACȚIÚNE s. f. v. redacție. Vezi definitia »
PERCUSIÚNE s.f. (Liv.) Percuție. [Cf. fr. percussion, lat. percussio]. Vezi definitia »