AVIONÉTĂ s. f. avion mic. (< fr. avionnette) Vezi definitia »

hránă (hráne), s. f. – 1. Aliment, mîncare. – 2. (Înv.) Profesie, meserie considerată ca sursă dătătoare de hrană. – Mr. hrană. Sl. chrana (Cihac, II, 142; DAR), cf. bg. hran, sb. hrana. Pl. este rar. – Der. hrănaci, adj. (înv. și Trans., mîncău; care mănîncă mult, cu folos); hrănace, s. f. (femeie care alimentează mașina de treierat); hrăni, vb. (a alimenta, a nutri; a crește, a întreține; a îndopa; refl., a se sătura; înv., a ocroti), din sl. chraniti, cf. mr. hrănescu, hrănire, megl. rănes, bg. hrania, sb. hraniti și rus. chranitĭ „a păstra” (ultimul sens al cuvîntului rom. este un împrumut literar din sl.; var. populare hărăni, arăni); nehrănit, adj. (subalimentat); hrănitor, adj. (care hrănește; nutritiv); hraniște, s. f. (înv., alimentare). Vezi definitia »

SCHIZOFÍTĂ, schizofite, s. f. (La pl.) Grup de plante care au ca mod de reproducere diviziunea simplă; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. schizophytes. Vezi definitia »

BAROÁNĂ, baroane, s. f. Baroneasă. – Din baron. Cf. fr. baronne. Vezi definitia »

labă tristă expr. (vulg., peior., glum.) individ, persoană. Vezi definitia »