HIPOREXÍE s.f. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / cf. gr. hypo – sub, orexis – apetit]. Vezi definitia »

AUTOTOMÍE s.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca șopârla etc.) pentru a scăpa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde și apoi de a reface unele părți ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – însuși, tome – tăiere]. Vezi definitia »

STILÁȚIE s. f. scurgere a unui lichid picătură cu picătură. (< fr. stillation, lat. stillatio) Vezi definitia »

IZOTERMÍE s.f. (Fiz.) Stare caracterizată prin menținerea unei temperaturi constante. [Var. isotermie s.f. / < fr. isothermie]. Vezi definitia »

MONTANOLOGÍE s. f. cercetare științifică fundamentală și aplicată în domeniul agriculturii de tip montan. (< montan + -logie) Vezi definitia »