DÚBĂ¹, dube, s. f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții. ♦ Fig. Pușcărie, temniță. – Cf. scr. dubak. Vezi definitia »

AUTOGRÉFĂ, autogrefe, s. f. (Med.) Autoplastie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogreffe. Vezi definitia »

ȘALÚPĂ s.f. Barcă ușoară cu motor, lungă până la 20 m, folosită pentru transport. [< fr. chaloupe]. Vezi definitia »

închipuitúră s.f. (înv.) 1. chip, înfățișare, figură. 2. exemplu. Vezi definitia »

abióză s. f. 1. stare a unui corp abiotic. 2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor. (< fr. abiose) Vezi definitia »