sulfínă (-ne), s. f. – Iarbă-de-piatră (Melilotus officinalis, M. albus). – Var. sulcină, sulvină, sufulf. Lat. sulfῑna, plantă nedeterminată, cf. A. Thomas, Bull. Du Cange, V, 159; acest nume, care derivă de la sulphur „sulf”, se explică prin culoarea florilor (Scriban, R. critică, 1933, 28; cf. Candrea, GS, 429, unde se postulează *sulfina, fără a-i cunoaște existența). Legătura cu sl. žlŭtŭ „galben”, pol. žołtina „galben” (Cihac, II, 380) este improbabilă. Var. sulcină este ciudată, dar cf. șuf, șuc și șufări. Sufulf trebuie să rezulte dintr-o contaminare cu mag. szúlfü „cimbru” (Cihac, II, 527). Vezi definitia »

furnică, furnici s. f. (tox.) mic traficant de droguri. Vezi definitia »

UROCULTÚRĂ s.f. Probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. [< fr. uroculture]. Vezi definitia »

TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Din taică + suf. -uță. Vezi definitia »

coropișníță (coropíșnițe), s. f. – Insectă dăunătoare (Gryllotalpa vulgaris). – Numeroase var.: coropijniță, coropiștniță, conopișteriță, cînepișteriță, (cu)coanachifteriță. Probabil din bg. konopištica, și este de la konopĭ „cînepă” (DAR). Este posibil și să se plece de la sl. skoropošĭštĭnŭ sau skoropodvižĭnikŭ „mobil, agil”, de la skorŭ „rapid”; în acest caz celelalte forme ar fi ceea ce par, adică etimologii populare. Din sl. šturici „animal” după Miklosich, Slaw. Elem., 53; de la konoplja šturici „animal de cînepă”, după Philippide, Principii, 108. Vezi definitia »